Prima perioadă - Stadiul latent al travaliului

Etapa latentă a travaliului este cea în care colul uterin începe să se înmoaie și să se deschidă (se dilată), astfel încât copilul să se poată naște. Este posibil să începeți să simțiți contracții neregulate, dar poate dura multe ore sau chiar zile înainte de perioada activă a travaliului. De obicei, este cea mai lungă etapă a travaliului.

În această etapă, contracțiile pot varia de la a fi ușor inconfortabile la mai dureroase. Nu există un model stabilit pentru numărul de contracții sau cât durează acestea.

În timpul etapei latente, se recomandă să aveți ceva de mâncat și de băut, deoarece veți avea nevoie de energie pentru momentul în care travaliul se stabilizează.

Dacă etapa latentă a travaliului începe pe timp de noapte, încercați să rămâneți confortabilă și relaxată. Dormiți dacă puteți. Dacă etapa latentă a travaliului începe în timpul zilei, rămâneți în poziție verticală și ușor activă. Acest lucru ajută copilul să se deplaseze în jos în pelvis și provoacă dilatarea colului uterin.

Exercițiile de respirație, masajul și o baie sau un duș cald pot ajuta la ameliorarea durerii în această etapă incipientă a travaliului.

A doua perioadă a nașterii - faza activă a travaliului

Începe cu apariția contracțiilor uterine regulate și când colul uterin este deschis de 3-4 cm. Contracțiile sunt resimțite ca senzații de tensiune sau durere care provin din uter.

Faza activă se termină odată cu deschiderea completă a colului uterin, când capul bebelușului poate trece. Această perioadă are o durată de 8-10 ore pentru gravidele care nasc pentru prima dată și de 6-8 ore pentru cele care nasc repetat nu trebuie să depășească 15 ore în total.

A treia perioadă a nașterii - nașterea propriu-zisă a bebelușului începe din momentul deschiderii complete a colului uterin și se termină cu ieșirea copilului. Această perioadă este scurtă, durează 1-2 ore pentru gravidele care nasc pentru prima dată și de la câteva minute (5-10) la 1 oră pentru cele care sunt în naștere repetată. Această perioadă necesită cea mai mare cantitate de energie, de câteva ori mai mult decât energia folosită în timpul travaliului.

Este important de știut că atunci când bebelușul coboară prin canalul de naștere și apasă pe terminațiile nervoase, contracțiile sunt însoțite de o senzație de împingere. Femeile trebuie să împingă pentru a însoți contracțiile uterului. Acest lucru va ajuta copilul să iasă din uter.

A patra perioadă a nașterii - perioada de naștere (expulzare) a placentei începe imediat după nașterea copilului, se termină cu expulzarea placentei și a anexelor acesteia din cavitatea uterină. Această perioadă se numește delivrență.

După nașterea copilului, ar putea fi inițiate unele măsuri, precum injectarea intramusculară de oxitocină, necesară pentru prevenirea sângerării postpartum.

Durata perioadei de delivrență este de la 10 la 30 de minute, nu există diferențe între femeile care nasc prima dată sau după nașteri repetate. Medicul va verifica placenta pentru a se asigura că este întreagă. Apoi se va examina canalul de naștere, pentru a se asigura că nu sunt leziuni.

Femeia însărcinată trebuie să meargă la maternitate atunci când:

• Are contracții, care la schimbarea activității sau a poziției corpului nu se ameliorează sau nu determină oprirea contracțiilor, la fiecare 5 minute timp de 2 ore la prima sarcină și timp de 1 oră la nașteri repetate;
• Lichidul amniotic se scurge din vagin, aceasta apare ca urmare a contracțiilor sau întinderilor uterine. În acest caz, este indicat ca gravida să ajungă cât mai curând la maternitate, chiar și în absența contracțiilor.
• Sarcina a depășit termenul de 41 de săptămâni, iar nașterea așa și nu a avut loc;
• A observat apariția semnelor de pericol descrise ca absența mișcărilor fetale.

Contracțiile uterului sunt asociate cu dureri puternice. Femeia însărcinată trebuie să urmărească și să observe frecvența contracțiilor. Se recomandă să meargă la maternitate când acestea sunt regulate și de aceeași intensitate (se repetă la: 5 minute-dacă este la prima naștere; 10-20 minute-la nașteri repetate).

Jana Diabelková  , Kvetoslava Rimárová, Rezultatele sarcinii la adolescentă și factorii de risc, Int. J. Environ. Res. Public Health 2023, 20, 4113

O comunicare clară, deschisă și bazată pe încredere între medicul curant și pacient are scopul de a clarifica toate aspectele încă neînțelese de viitoarea mamă precum:

• Care sunt semnele travaliului pe care trebuie să le identifice
• Când trebuie să se prezinte la maternitate pentru naștere
• La ce să se aștepte după spitalizare
• Cum să se pregătească pentru travaliu

Viitoarea mamă trebuie să meargă la spital:

• Când apar contracții uterine dureroase regulate, din ce în ce mai frecvente și intense.
• Când are scurgeri de lichide (lichid amniotic) sau apar scurgeri vaginale cu sânge.
• Prezența bolii cronice a mamei, preeclampsie, însoțită de o cefalee puternică, cu valori crescute ale tensiunii arteriale (TA), vedere încețoșată, zgomote în urechi.
• Fătul este prea mare - capacitatea pelvisului matern este inadecvată pentru a permite adaptarea și angajarea craniului fetal sau o altă complicație poate fi blocarea unui umăr prin canalul de naștere.
• În caz de secreții vaginale sângeroase – ceea ce sugerează o complicație care necesită intervenție urgentă în favoarea operației de cezariană

Mamei i se va cere să rămână în spital în cazul în care există o poziție incorectă a fătului. Înainte de începerea travaliului, majoritatea copiilor stau într-o poziție care le permite să iasă din canalul de naștere mai întâi cu capul. Cu toate acestea, lucrul respectiv nu se întâmplă întotdeauna. Pozițiile care necesită o conduită diferită ar fi copilul așezat, cu fața în jos sau în sus ori întins într-o poziție oblică.

Nașterea este un proces fiziologic și un eveniment considerat firesc. Pregătirea pentru naștere este extrem de importantă din perspectiva percepției și controlului durerii. Se știe că atunci când gravida/adolescenta este informată despre apariția durerii în travaliu, o resimte cu o intensitate mai mică, reducând astfel cererea de ameliorare a durerii prin utilizarea diferitelor metode.

Controlul durerii în timpul travaliului poate fi atenuat prin: pregătirea nașterii, remedii non-farmacologice, analgezie epidurală sau alte tehnici regionale și chiar anestezie generală. Este bine cunoscut faptul că există mai multe opțiuni non-farmacologice: mama în travaliu poate lua o poziție verticală și poate merge, utilizarea tehnicilor de masaj și presopunctură favorizează sprijinul emoțional în timpul nașterii.

Nevoia mamei în travaliu de a se mișca este foarte importantă, deoarece:

• favorizează progresia nașterii,
• reduce percepția contracțiilor crescute,
• facilitează coborârea bebelușului prin canalul nașterii, etc.

Analgezia

Avantajele analgeziei în timpul travaliului sunt:

• minimizarea emoţiilor negative şi a fricii mamei în travaliu;
• asigurarea unui efect analgezic benefic și confort deplin pentru mamă în travaliu și pentru făt;
• păstrarea conștiinței mamei în travaliu și a capacității de a participa activ la procesul nașterii;
• lipsa acţiunii negative asupra lactaţiei şi evoluţia fiziologică a perioadei de după naştere.

Analgezia epidurală este o formă de anestezie obținută prin injectarea unui anestezic local în regiunea inferioară a coloanei vertebrale, blocând transmiterea impulsurilor dureroase cauzate de contracția uterului în timpul travaliului. Se efectuează de către medicul anestezist, în condiții sterile, cu acordul gravidei.

Există multe motive pentru care obstetricienii vă recomandă să aveți un partener în timpul nașterii. Veți avea nevoie de cineva care să vă fie alături, să vă consoleze și să vă ajute în timpul nașterii. Această persoană poate fi tatăl, mama, sora sau un bun prieten al copilului. Încurajarea pas cu pas vă poate ajuta să faceți față mai bine contracțiilor și să aveți o experiență mai plăcută. Există dovezi științifice care au arătat că sprijinul continuu din partea unei persoane dragi (nu a personalului medical) duce la:

• Nașteri mai scurte
• Mai puțină durere
• Mai puțină nevoie de sedative și medicamente pentru a grăbi travaliul
• Mai puține cezariene de urgență
• Mai puține cazuri de suferință fetală

Persoana apropiată în timpul nașterii ajută femeia să se relaxeze, să se simtă în siguranță, ceea ce duce la creșterea cantității de hormoni-endorfine. Acești hormoni minimizează durerea în timpul nașterii.

În timpul nașterii, femeia așteaptă de la persoana ei de sprijin:

• Încredere
• Încurajare
• Suport
• Apreciere
• Împărțirea responsabilităților

Rolul persoanei de sprijin în timpul nașterii:

• Ține o cârpă rece pe fruntea femeii în timpul contracțiilor.
• Rămâne implicat în procesul nașterii.
• Oferă suport emoțional, dând dovadă de empatie, înțelegere și compasiune
• Facilitează comunicarea între gravidă și personalul medical care asistă la travaliu și la naștere, astfel încât viitorii părinți să poata lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la acestea.

O operație cezariană este o intervenție în care copilul se naște printr-o incizie făcută în abdomen și uter.

Tăierea se face de obicei pe abdomen, chiar sub linia lenjeriei. Operația cezariană este o intervenție majoră, așa că se face doar dacă este cea mai sigură opțiune pentru mamă și copil.

Cezariana este o intervenție chirurgicală majoră, dar este și o intervenție chirurgicală foarte sigură. Se va administra inițial o anestezie. Adesea, aceasta este o anestezie epidurală sau rahidiană. Acest lucru face ca abdomenul și partea inferioară a corpului să fie amorțite, să nu provoace dureri, dar mama rămâne conștientă, va simți o mișcare și tragere în timpul operației. Dacă se administrează anestezie generală, mama va adormi în timpul operației. Adesea, puteți alege să rămâneți conștientă sau să dormiți în timpul operației.

Ce se întâmplă în sala de operație:

• Un paravan (din material textil) este plasat peste corp, astfel încât să nu puteți vedea ce se face - medicii și asistentele vă vor anunța ce se întâmplă.
• De obicei se va face o incizie de aproximativ 10-20 cm lungime în abdomenul inferior și uter pentru ca bebelușul să poată ieși.
• Operația durează aproximativ 40-50 de minute.

Recuperarea după o operație cezariană

Recuperarea după cezariană durează de obicei mai mult decât recuperarea după o naștere vaginală. După operație, se vor conecta o perfuzie IV și un cateter urinar (un tub în vezică). Ambele sunt de obicei îndepărtate atunci când mama este capabilă să se miște. Durerea abdominală va fi persista în primele zile, analgezicele vă vor ajuta în acest sens. Starea medie în spital după o cezariana este de aproximativ 3-4 zile, comparativ cu o medie de 2 zile pentru o naștere vaginală.

Rana pe burtă va forma în cele din urmă o cicatrice. Acest lucru poate fi evident la început, dar se poate estompa în timp și va fi adesea ascuns de părul pubian.

Riscurile unei operații cezariane

Operația cezariană este o procedură foarte sigură, dar pot apărea complicații. Aceste complicații ar putea include

• infecția plăgii sau a uterului
• sângerare excesivă
• afectarea organelor din apropiere, cum ar fi vezica urinară sau uretere (structuri tubulare care leagă rinichii și vezica urinară)

După o cezariană, se recomandă să așteptați cel puțin 18 luni pentru a avea o altă sarcină (pentru a vă asigura că uterul are suficient timp pentru a se recupera și a forma o cicatrice propriu-zisă).

A avea 3 secțiuni c este maximul recomandat de OMS. Altfel poate fi periculos pentru mamă.

După cezariană, femeile pot avea o naștere vaginală normală: NVDC: Naștere vaginală după cezariană, dar mama ar trebui să aștepte doi ani între cele 2 nașteri.

Este important să faceți ceea ce este bine pentru dvs. și să mențineți libertatea maximă de mișcare.

Nașterea este un proces natural. Mersul pe jos, schimbarea frecventă a poziției și nu doar culcatul în pat sunt cele mai bune acțiuni pentru mame și bebeluși în timpul întregului travaliu și a nașterii. Travaliul va fi mai ușor dacă mama își mișcă ușor pelvisul și este activă. Nu există o modalitate exactă de a face acest lucru, ceea ce înseamnă să încercați ceea ce funcționează cel mai bine pentru dvs.

Plimbarea prin cameră cu perioade de odihnă în timp ce vă sprijiniți de perete, dansul și sprijinirea pe genunchi și coate sunt eficiente. Mersul pe jos cu persoana care asistență la naștere este o modalitate excelentă de a face față durerilor de travaliu în stadiile incipiente ale acestuia. Încercați să rămâneți cât mai mobilă posibil chiar și atunci când durerea se înrăutățește.

Există, de asemenea, diferite poziții pentru a naște, cum ar fi întins pe spate, în genunchi sau așezat. Poziția în timpul nașterii nu face mare diferență. Mamele trebuie să aleagă o poziție potrivită pentru ele.